02.09.2018 - O zi neagra.

02.09.2018 - O zi de uitat...

Va salut pe toti! Am revenit cu o postare, putin cam trista ce-i drept insa, din pacate asa este viata cu bune sau cu rele,de data asta mi-a dat inca o lectie, una destul de greu de invatat insa cu putere si credinta in Dumnezeu voi trece peste.

In dimineata zilei de 02.09.2018 la aproximativ 6:00 dimineata mama mea a incetat din viata, suferea de o tumora canceroasa pe care medicii nu au descoperit-o la timp iar la inceputul anului 2018 au externat-o fara sa realizeze(cu intentie sau fara) ca nu ar fi trebuit externata si acel inceput de tumora ar fi trebuit eliminat, cat inca se mai putea. Din pacate, la sfarsitul lunii August mama mea a fost internata de urgenta, medicii erau foarte rezervati, cu o sansa de 20% sa supravietuiasca au incercat tot ce s-a putut, incercand pe orice cale posibila sa o salveze,insa, din pacate boala era deja prea avansat si nimic nu se mai putea face. Nu voi intra in toate detaliile medicale, pentru ca oricum nu as putea sa le explic cum trebuie si cel mai probabil nici voi nu ati intelege cum trebuie.

Pe scurt viata mi-a aratat din nou ce inseamna supravietuirea, ce inseamna lupta si increderea de sine, dar si ce inseamna suferinta. Dupa moartea bunicii mele din anul 2013 am realizat ca trebuie sa ii apreciem foarte mult pe cei dragi,atat familia cat si prietenii, pentru ca asa cum a spus o persoana foarte draga mie, prietenii nu apar, prietenii ti alegi tu si tot tu ti poti tine aproape! Revenid la ideea de baza, atunci cand viata te pune la incercare trebuie sa fi tare, sa constient ca nimeni nu te va fi acolo pentru tine mereu iar mai devreme sau mai tarziu vei fi singur impotriva tuturor,impotriva unei lumi rele,viclene si care se gandeste doar la ea, bineinteles nu ma refer la toata lumea, dar mare parte din oameni asa sunt, traim intr-o societate de consum si, din pacate, fiecare este pentru el, nu spun neaparat ca este gresit sa fi pentru tine inainte de a fi pentru altii, dar pe de alta parte este bine si sa ai grija de aproapele tau atat cat poti, poate nu neaparat cu bani cat cu un sfat, o vorba buna, sa fii acolo pentru el atunci cand are mai mare nevoie.

Pe langa partea rea a acestui moment am realizat si ca am multi prieteni,persoane care m-au cautat si m-au ajutat asa cum au putut ei mai mult,indiferent ca vorbim de bani sau de o vorba buna. Cinste voua!

In incheiere vreau sa va reamintesc cat de importanta este familia

si cat de important este sa ii tinem pe cei drag aproape, indiferent

de ce s-ar intampla. Un alt lucru foarte,foarte important este acela

sa tinem prietenii aproape,adevaratii prieteni,acei frati si acele surori

care vor fi acolo pentru noi indiferent de situatie,de zi,de luna

sau de ora.

Toate cele bune,

Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe mama mea

1957-2018 Andreescu Daniela-Mihaela,

NU TE VOM UITA!

PS: Poza este din 2014.

Half way there - 28.06.2018

"Half way there"

Asa cum mentioneaza si titlul, anul 24 al vietii mele a fost presarat atat cu bune cat si cu rele insa cel mai important mi-a aratat inca odata cine imi este prieten si cine imi este dusman.

Va salut cu drag! Dupa o mica absenta am revenit si ce credeti? Mai puternic ca niciodata si mai increzator intr-un viitor bun, pe care, bineinteles doar eu pot sa il creez, practic sa il fac sa existe. Asa cum bine stiti cu totii in viata depinde de noi si doar de noi sa facem ceva, sa aratam lumii ca putem biruii si ca putem sa aducem numele nostru acolo unde trebuie! 

Intradevar este destul de dificil si de cele mai mult ori apar obstacole efectiv la fiecare pas insa trebui sa stim sa le ocolim si nu oricum, inteligent, cu cap, pentru ca altfel ne vor prinde din urma iar drumul nostru o sa se incheie chiar inainte sa il fi inceput.

Revenind la subiect, vreau din nou sa le multumesc acelor cativa care mi-au fost alaturi atat la bine cat mai ales la greu, de data aceasta nu voi mentiona niciu nume insa se stiu acele cateva persoane care chiar au contat, conteaza si cel mai probabil vor conta si in viitor pentru mine.

In alta ordine de idei vreau sa amintesc faptul ca familia este intotdeauna pe primul loc, indiferent, repet indiferent de ce o sa se intample! Recent mama mea a fost destul de bolnava si brusc am realizat faptul ca nu i-am acorda dragostea pe care o merita si din pacate pentru noi realizam aceste lucruri doar in momentele de rascruce, bineinteles ca nu este niciodata prea tarziu pentru insa nu este neaparat corect si bine pentru noi, nu doar ptr ca acea persoana(in cazul meu mama) la un momentat o sa se duca dintre noi si din pacate o sa fie prea tarziu sa regretam de aceea va reamintesc si insist pe acest lucru, iubiti-va familia, aproapele(daca acel/acea persoana exista) si prietenii,atat! Nimic mai mult pentru ca oricum cei care iti sunt "amici" sau "cunostinte" asa zisi "prieteni" niciodata nu o sa-ti dea importanta sau cel putin nu atunci cand ai tu nevoie si te vor cauta doar cand ei au nevoie de ceva de la tine iar acest lucru l-am vazut in anul 2018 foarte des, credeti-ma pe cuvant, increderea mi-a fost inselata,spulberata,distrusa efectiv de multe ori insa nu mi-a pasat, mi-am vazut de treaba si am ramas increzator pe picioarele mele, mergand inainte, mai hotarat ca niciodata sa imi implinesc visele pe care le am in aceasta viata si inca un sfat, nu uitati de faptul ca cei din jur nu sunt in totdeauna ceea ce par a fi iar un simplu zambet poate ascunde multe minciuni si ganduri perverse, asa ca ramaneti pe pozitii si fiti atenti cui acordati statutul de "prieten"!

In incheiere va doresc toate cele bune si multa sanatate, caci este de departe cel mai important lucru din aceasta viata fara de care nu face nimic. Iar in alta ordine de idei nu uitati faptul ca desi poate facem parte din clasa de mijloc, clasa muncitoare cum s-ar mai spune nu trebuie sa ne lasam doborati de cei care si-au "cumparat" locul in societate si care traiesc pe seama noastra, mai devreme sau mai tarziu, cei din urma vor fi cei din tai! 

Ramaneti cu bine, stima!

2018 so far.

Anul 2018, mai multe rele,mai putine bune.

Story of my life ...

In primul rand voi incepe prin ale multumii celor care mi-au fost alaturi in ultima perioada, mai ales in acest inceput de an foarte dificil pe care l-am avut, voi mentiona cateva nume si anume: Andrei, Dan, George si Vlad(team leader-ul meu). Sa revenim la ale noastre, anul a inceput foarte greu odata cu aparitia problemelor de sanatate ale mamei mele si tot de atunci s-au adunat si datoriile,stresul si starea de nervositatea, un fel de depresie dar nu la un nivel periculos ca sa spun asa, in fine, ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca am reusit cu greu ce-i drept sa trec peste aceste momente mai mult de cat dificile desi starea mamei nu s-a imbunatatit prea mult eu voi continua sa lupt pentru ceea ce conteaza si pentru ceea ce stiu ca trebuie sa conteze cel mai mult si anume familia. 

In alta ordine de idei am realizat din nou cat de parsiva este lumea si pana unde pot ajunge unii oameni ca sa te descurajeze, ca sa distruga ceea ce ai construit, ca sa te demoralizeze si aici ma refer atat la viata particulara cat si la cea de la munca, unde oamenii efectiv te "mananca de viu" ca sa treaca in locul tau, dar ce credeti? Nu-mi pasa, eu continui pe drumul meu si pe ideea ca mai bine am putine persoane alaturi si loiale de cat multi si de umplutura.Bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca mi-a spus candva ca trebuie sa cred in mine,in familie si in Dumnezeu, acestea fiind singurele ingrediente catre succes si pacea sufleteasca, recunosc ca nu sunt neaparat un om curat din punct de vedere moral si sufletesc, am si eu pacatele mele dar pe zi ce trece incerc sa le repar, incerc sa fiu un om mai bun si sa ignor pe cat se poate de mult pe cei care la randul lor ma ignora atunci cand am mai mare nevoie de ei.

Pe scurt, acest inceput de an mi-a deschis inca odata ochii asupra societatii in care traim, iar pe langa problmele la nivel social, adevaratele probleme sunt la nivelul celor care chipurile ne conduc, observ pe zi ce trece in ce mocirla se ineaca aceasta tara superba. Nu vreau sa fiu rau sau sa imi fac iar pacate cu aceste specimene de oameni, insa le doresc dupa chipul si asemanarea lor si cam atat, cred ca este mai mult de cat suficient.

In incheiere vreau din nou sa le multumesc atat celor care m-au ajutat cat si celor care au facut tot posibilul sa ma incurce si sa ma opreasca din cursa catre reusita. Tot in incheiere vreau sa multumesc colectivului de la munca, o echipa superba, stima! Iar un alt lucru pe care vreau sa il scot in evidenta este ca ar trebui sa apreciam mai mult ceea ce conteaza cu adevarat in aceasta lume: familia, dragostea, increderea, prietenia si dorinta de a realiza si a arata intregii lumi de ce suntem in stare si prin asta ma refer strict la lucrurile bune si la reusitele personale, prin munca, munca corecta! Si bineinteles, ultimul lucru dar nu cel din urma care conteaza pentru mine este STEAUA, da ati citit bine STEAUA! Dar acea stea adevarata, cea care reprezinta ceva, nu doar prin emblema de pe tricou sau prin nume ci prin spirit caci asta defineste, inainte STEAUA BUCURESTI! Inainte SUD Steaua!

"What really matters is the day after today."